Busuiocul provine din India de Est. Acolo era dedicat zeului Vishnu, în timp ce la romani era considerat un simbol al urii. În Europa a ajuns abia în secolul al XVI-lea. Medicii medievali recomandau decoctul de busuioc pentru tristețe și melancolie. Se utilizează tulpina înflorită și frunzele tinere, atât crude, cât și uscate.

Susține pofta de mâncare, acționează împotriva balonării și a crampelor stomacale, precum și în caz de indigestie și greață. Se adaugă în salate, supe, la vânat. Se pune în mâncare abia la final și nu se mai fierbe. Acasă vă puteți prepara pesto de busuioc.

Busuiocul are o natură caldă și un gust amar, fiind benefic pentru activitatea intestinului subțire, a splinei și a stomacului.