Florile mov ale șofranului au fost și în vremurile străvechi un condiment foarte scump și luxos. Ascundea în sine o mare bogăție. Provine din Asia de Vest și timp de milenii a fost răspândit în tot Orientul. Are un gust tipic înțepător și amar, iar în afara bucătăriei a fost folosit ca mirodenie, ingredient în parfumuri și pentru vopsirea materialelor. Despre efectele sale putem citi pe papirusuri vechi de peste cinci mii de ani.

În Boemia, șofranul a ajuns cândva în secolul al XIV-lea, dar cultivarea sa nu a prins rădăcini. S-a adaptat însă în Spania, care, alături de Iran, se numără astăzi printre cei mai mari cultivatori de șofran. Dificultatea recoltării și prețul fac din șofran și astăzi un condiment scump, care este mai greu accesibil. Este folosit pentru colorarea și aromatizarea supelor, sosurilor, untului, brânzeturilor și produselor de cofetărie.

Este o sursă bogată de substanțe minerale, în principal calciu, potasiu, magneziu și fier. A fost utilizat în probleme oculare, în tratamentul gutei și al astmului, susține activitatea ficatului.

Șofranul are o natură neutră și un gust dulce, hrănește și hidratează.