În ultimii ani, conceptul de „organism acidifiat” a devenit unul dintre cele mai frecvente subiecte în discuțiile despre nutriție. Internetul este plin de sfaturi despre cum să „deacidifici” corpul, ce alimente „deacidifică” și care „acidifică”. Mulți oameni trăiesc cu convingerea că oboseala, durerile articulare sau arsurile la stomac sunt legate de o acidifiere generală a organismului.
Realitatea este însă alta.
În timpul metabolizării alimentelor se formează așa-numita cenușă metabolică, care este fie acidifiantă, fie alcalinizantă. Factorul decisiv este conținutul de minerale – fosforul și sulful au un efect acidifiant, în timp ce calciul, magneziul și potasiul au un efect alcalinizant.
În general, se poate spune:
Este însă important să înțelegem un lucru esențial:
Gustul nu are nicio legătură cu efectul produs.
Lămâia are un gust acru, dar în organism are un efect alcalinizant. Carnea nu are un gust acid, dar este acidifiantă din punct de vedere metabolic.
Răspuns scurt: nu.
Alimentele pot influența doar pH-ul urinei, nu și pH-ul sângelui sau al mediului intern. Organismul menține pH-ul sângelui într-un interval extrem de îngust de 7,35–7,45, ceea ce reprezintă o condiție pentru supraviețuire.
Dacă pH-ul ar devia semnificativ, ar fi vorba despre o stare care pune viața în pericol, de obicei acidoză sau alcaloză, care necesită îngrijire medicală imediată.
Stabilitatea pH-ului este asigurată de:
Acesta este motivul pentru care ideea de „deacidifiere a organismului prin dietă” nu are o bază biologică.
Adesea are loc o confuzie de termeni.
Prin „acidifierea organismului” oamenii desemnează probleme complet diferite – cel mai frecvent arsuri la stomac, reflux sau o senzație de greutate și căldură în zona stomacului.
Din perspectiva medicinei tradiționale chineze, arsurile la stomac sunt cel mai adesea o imagine a căldurii în stomac.
Așadar, nu acidifierea organismului, ci:
În acest caz, este necesar:
- reflux
- căldură în stomac
- stres și alimentație necorespunzătoare
- lipsa odihnei
Aciditatea și alcalinitatea alimentelor reprezintă un concept util pentru orientarea în nutriție, dar nu un etalon pentru sănătatea organismului.
Sănătatea este determinată de stilul de viață general – alimentație, somn, mișcare, psihic și relații – nu de pH-ul lămâii sau al spanacului.